E bine?

Ma gasesc de multe ori in postura ingrata de a vedea ca multe lucruri in jur se prabusesc. Si nu, nu vorbesc la propriu.

Ma uit in jur si ma astept ca lucrurile sa iasa bine atunci cand le faci bine. Din pacate insa, nimic nu mai depinde in totalitate de actiunile si deciziile unei singure persoane. Daca urletul meu interior de frustrare s-ar face auzit s-ar putea sa purtam toti dopuri in urechi pe viata dupa aceea.

Va intreb, cum este posibil ca pentru un job in limba engleza interviul sa fie tinut in limba franceza? O sa-mi spuneti ca poate oameni voiau bilingv, nu, nu voiau. Doar o singura persoana a dat interviul in limba franceza, pentru ca a avut proasta inspiratie sa mentioneze ca cunoaste la un nivel mai scazut si aceasta limba,...ca deh trebuie sa ai un cv complet si realist.

Sunt multe alte lucruri care se intampla in jurul nostru. Le stiti cu totii. Chestiuni care va fac sa injurati, fie in gura mare fie in gand cu un rictus inghetat pe fata. De cate ori nu va surprindeti gandind ca aceste lucruri nu se pot intampla decat in Romania pentru ca sunt prea de tot.

Oare asa sa fie? Cum e afara? Raiul pe pamant? Ma indoiesc. Dar cred si sper ca afara exista in continuare conceptul de respect. Conceptul acela nebun cu care am fost educati in scoala. Dar un concept aplicat pe alte competente, nu pe spaga si nici pe varsta sau muschi.

Sa va mai zic ceva. Viata e frumoasa. Realizez acest lucru din cand in cand. Si e atat de bine. E atat de bine sa iesi pe strada si sa simti un mic vanticel chiar in zilele astea toride de vara. E minunat sa vezi cerul albastru imaculat. E superb sa iubesti. E incredibil sa simti si sa creezi liber.

Eu pot, e bine ca inca pot, incercati si voi. Oricum ar fi, e fie prea devreme sau prea tarziu sa va afundati definitiv in mediocrul insalubru al unei vieti gri.

Nu uita, e bine!