Despre Amy Winehouse si "the 27 curse"

Am aflat de la stiri ca a murit Amy Winehouse, de supradoza probabil.

Este intr-adevar un moment trist, poate asteptat dar trist.

A fost si va ramane o voce apreciata, geniala pe alocuri. A fost o reprezentanta a unei rebeliuni sociale care a inceput pe undeva dupa al doilea razboi mondial. E clar ca aceasta miscare nu a reusit sa trezeasca in noi ceea ce se dorea. Libertatea asta a exprimarii pe care o cautam cu totii intr-o lume care da doar iluzia ei nu va inceta niciodata. Dar nu pot fi deacord cu autodistrugerea ca metoda de a atrage atentia. Inteleg sa dai exemplu, dar radicalismul, in orice forma a lui, nu a dus decat la dezastre.

Si-acum sa trecem la motivul pentru care m-am decis sa scriu azi. "Blestemul 27". Bun, au murit multi pentru a crea aceasta legenda. Dar parca traim intr-o lume in care legendele nu-si mai au rostul. Majoritatea traieste de pe o zi pe alta, fara concepte si idei si fara prejudecati si superstitii, pentru ca nu exista timp de asimilare.

Am o singura intrebare, daca Amy ar mai fi trait 50 de zile ( ar fi implinit 28 de ani pe 14 septembrie) ar mai fi intrat la categoria 27? Nu? De ce? Vorbim de un blestem, o chestiune oculta, iesita din tiparele logicii sau legilor fizicii. De ce s-ar crampona entitatea atotstiutoare si datatoare de blestem de cateva zile?

Blestemul asta imi miroase a legenda urbana, pop culture si alte kitchuri. Poate ca cineva a ajutat-o pe Amy sa moara la timp, poate ca intr-un act afiliere la cultura urbana Amy a comis acest act exact acum. Dar oricum ar fi, nu este o coincidenta morbida, sau un act divin care ne spune ca "orice mare geniu artistic va muri la 27 de ani".

In concluzie si fara alte adaugiri, R.I.P. Amy!