Pagini

joi, 28 iulie 2011

La piata

Salut

Nu stiu cati dintre noi mai mergem la piata. Ai atatea magazine/supermarketuri/hypermarketuri si alte "chestii" occidentale care ne-au invadat , incat e greu sa te convingi sa mai intri in piata printre dragii mosi si babe de la sat care vin zilnic cu tolba plina de bunatati sa ne dea noua ce sa punem pe masa.

Si totusi, am ajuns azi in piata. La intrare, o batranica simpatica vindea cu fervoare ardei la "punga" : Toata punga la 1 Leu!!!" . I-am si zis prieteni mele ca mai ieftin nu gasim, dar am intrat in piata sa vedem de alte cumparaturi.

Doar ce am trecut pragul ca il aud pe un "nene" ce tinea in brate dovlecei, folosind un "catch phrase" de milioane : "Dovlecei made in Bihor Romania" . Buna strategie zic, si continuam pe aleile dintre tarabe.

Ne-am decis sa luam porumb pentru fiert, asa ca ne infiintam frumos la o taraba unde trona un post-it cu " 4 la 1 Leu" si facem schimbul de rigoare. Peste 5 minute, postitul disparuse si altul ii luase locul, 3 la 1Leu scria acum, si m-am simtit foarte bine, implinit ca am salvat 50 de bani la cumparaturi.

Cel mai haios moment, zic eu, a fost o alta replica auzita ce ii era adresata chiar prietenei mele.
De dupa o taraba, o doamna la vreo 40 de ani incearca sa o atraga catre taraba ei

" Hai sa-ti vand ceva mami!!....Papusha?...Doamna?"

A fost frumos la piata. Mi-a adus aminte de spiritul ala de intreprinzator al romanului si de faptul ca toti ne-am nascut poeti. Daca ar sta cineva sa adune aceste mici zicale...cred ca am putea face linistiti o noua enciclopedie.

Noroc :-)

miercuri, 27 iulie 2011

Redox la Padina Fest - pastrati natura!!!


Buna dimineata.

Astazi am decis ca vom ajunge la Padina Fest. Vom deschide seria concertelor in acest minunat festival. Padina Fest inseamna pentru mine o recunoastere a valorii naturii. Sunt mandru sa sustin acest ideal.

Am facut si un motto special pentru acest concert:

REDOX : Don't use Chemicals!

Ne vedem acolo!


luni, 25 iulie 2011

Despre Amy Winehouse si "the 27 curse"

Am aflat de la stiri ca a murit Amy Winehouse, de supradoza probabil.

Este intr-adevar un moment trist, poate asteptat dar trist.

A fost si va ramane o voce apreciata, geniala pe alocuri. A fost o reprezentanta a unei rebeliuni sociale care a inceput pe undeva dupa al doilea razboi mondial. E clar ca aceasta miscare nu a reusit sa trezeasca in noi ceea ce se dorea. Libertatea asta a exprimarii pe care o cautam cu totii intr-o lume care da doar iluzia ei nu va inceta niciodata. Dar nu pot fi deacord cu autodistrugerea ca metoda de a atrage atentia. Inteleg sa dai exemplu, dar radicalismul, in orice forma a lui, nu a dus decat la dezastre.

Si-acum sa trecem la motivul pentru care m-am decis sa scriu azi. "Blestemul 27". Bun, au murit multi pentru a crea aceasta legenda. Dar parca traim intr-o lume in care legendele nu-si mai au rostul. Majoritatea traieste de pe o zi pe alta, fara concepte si idei si fara prejudecati si superstitii, pentru ca nu exista timp de asimilare.

Am o singura intrebare, daca Amy ar mai fi trait 50 de zile ( ar fi implinit 28 de ani pe 14 septembrie) ar mai fi intrat la categoria 27? Nu? De ce? Vorbim de un blestem, o chestiune oculta, iesita din tiparele logicii sau legilor fizicii. De ce s-ar crampona entitatea atotstiutoare si datatoare de blestem de cateva zile?

Blestemul asta imi miroase a legenda urbana, pop culture si alte kitchuri. Poate ca cineva a ajutat-o pe Amy sa moara la timp, poate ca intr-un act afiliere la cultura urbana Amy a comis acest act exact acum. Dar oricum ar fi, nu este o coincidenta morbida, sau un act divin care ne spune ca "orice mare geniu artistic va muri la 27 de ani".

In concluzie si fara alte adaugiri, R.I.P. Amy!

duminică, 24 iulie 2011

Si a fost si Underworld

Salut

In seara asta vreau sa scriu despre ce s-a intamplat joi in Underworld la concertul Redox si Monarchy.

Am ajuns acolo pe la ora 17:00 si ne-am apucat serios de aranjat si setat scule. Tobe, tonuri de chitare, monitoare, PA, tot tacamul. Trebuie sa spun ca desi resursele au fost putin limitate, rezultatul finit, sunetul din timpul concertului, a fost excelent.

Spre ora 20:00 s-au incheiat toate activitatile pregatitoare, mai putin a patra bere, dar pe aceea am rezolvat-o curand.

A inceput sa soseasca lumea. Prieteni pe care nu-i vazusem de mult timp, oameni la care nu ma asteptam sa vina, ba chiar oameni pe a caror absenta as fi pariat oricand o suma uriasa. Si desigur au si lipsit persoane pe care mi-as fi dorit sa le vad :-). Nu-i nimic, vor mai fi ocazii.

Ora 21:30, ne luam inima in dinti si urcam pe scena. Emotii au fost, au trecut, s-au simtit dar cred ca daca nu ai emotii cand te urci pe scena...mai bine nu te mai urci, pana la urma adrenalina e un mare factor in reusita unui concert.

Pe scena a fost excelent. M-am simtit bine, si parca s-a terminat prea repede. George nu te mai grabi mah!!

A fost o seara excelenta. Speciala pentru mine, am ajuns si la 27 de ani.

Va multumesc celor care ati fost acolo, si va invit pe toti la urmatorul concert REDOX.